Lipsa laptelui matern

Alăptarea este esențială atât pentru sănătatea copilului, cât și pentru crearea unei conexiuni emoționale puternice între mamă și prunc. Laptele matern, recunoscut pentru valoarea sa nutritivă inegalabilă, furnizează toți nutrienții necesari și anticorpii vitali pentru dezvoltarea sistemului imunitar al copilului. Cu toate acestea, unele mame se confruntă cu provocări legate de producția de lapte, cunoscute sub numele de hipogalactie.

Hipogalactia: Definiție și Tipuri

Hipogalactia reprezintă scăderea funcțiilor glandelor mamare în producerea laptelui. Dacă aceasta problemă apare în primele 10 zile de la naștere, este denumită hipogalactie timpurie, iar dacă apare ulterior, este clasificată ca hipogalactie târzie. Există și cazuri rare de hipogalactie spontană, unde mama nu poate produce deloc lapte imediat după naștere, afectând aproximativ 3% din femei. Hipogalactia se împarte în două categorii principale:

1. Hipogalactie primară: Cauzată de factori hormonali și medicali, cum ar fi diabetul zaharat, boala Graves sau nașterea la o vârstă foarte tânără (12-16 ani). În aceste cazuri, stimularea secreției de lapte este inadecvată.

2. Hipogalactie secundară: Provocată de factori precum alăptarea incorectă, nașterea prematură, complicații în timpul sarcinii sau nașterii, alimentația nesănătoasă (junk-food, alcool, tutun), stresul, anxietatea sau depresia postnatală. Abuzul de diuretice sau hormonale poate suprima producția de prolactină, esențială pentru producția de lapte.

Hipogalactia Falsă

Hipogalactia falsă apare când foamea copilului depășește cantitatea de lapte produsă de mamă. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în cazul copiilor născuți peste termen și cu o creștere rapidă în greutate. Corpul mamei se adaptează în câteva zile, producând cantitatea necesară de lapte.

Simptome și Diagnosticare

Hipogalactia poate fi identificată prin mai multe simptome, inclusiv anxietatea și somnul agitat al copilului, creșterea în greutate sub normal, reducerea volumului laptelui și a urinei copilului. Cauzele hipogalactiei primare includ tulburările neurohormonale, sângerările severe la naștere și infecțiile postpartum. Hipogalactia secundară poate fi declanșată de oboseală fizică și psihică, inflamații ale glandelor mamare, utilizarea anesteziei în travaliu sau boli cronice.

Diagnosticarea Hipogalactiei

Diagnosticul hipogalactiei necesită un consult medical detaliat și teste specifice. Istoricul medical al mamei, inclusiv detalii despre sarcină și naștere, este esențial. Examinarea glandelor mamare și utilizarea metodei Molle (măsurarea temperaturii sub sân) sunt utile pentru a evalua funcționalitatea glandelor.

Tratamentul Hipogalactiei

Tratamentul depinde de tipul hipogalactiei. În hipogalactia primară, se administrează medicamente pe bază de prolactină sub supravegherea unui obstetrician-ginecolog. Pentru hipogalactia secundară, eliminarea cauzelor și restabilirea producției normale de lapte sunt esențiale. În cazul hipogalactiei false, se recomandă atașarea copilului la sân cât mai frecvent.

Menținerea unui stil de viață sănătos, cu odihnă adecvată și evitarea suprasolicitării, este crucială pentru o lactație normală. Contactul fizic frecvent cu copilul și alăptarea de 2-3 ori pe noapte contribuie semnificativ la stimularea producției de lapte. Masajul glandelor mamare poate fi, de asemenea, benefic.